În special, oamenii politici englezi, francezi şi germani sunt îngrijoraţi că se vor confrunta cu un nou val de imigranţi începând cu ianuarie 2014, când cetăţenilor români şi bulgari le va fi acordată libertatea de mişcare pe piaţa muncii din Europa. La Londra, Paris şi Berlin se află în plină desfăşurare campanii de presă virulente, care se fac ecoul acestei îngrijorări exprimate mai mult sau mai puţin oficial în privinţa posibilelor “invazii” din România şi Bulgaria.

Oficialii britanici refuză să dezvăluie estimările referitoare la numărul românilor şi bulgarilor care ar putea veni în Marea Britanie după anularea restricţiilor impuse celor două ţări membre ale UE pe piaţa europeană a muncii. Ei repetă cu insistenţă experienţa din 2004, când opt naţiuni est-europene au aderat la UE. Guvernul laburist din acel moment a prezis un aflux de 13.000 de persoane dar în realitate numărul s-a dovedit a fi aproape de 1,5 milioane. Un sfert din noii imigranţi erau originari din Polonia unde standardele de viaţă erau de patru ori mai mici decât în Marea Britanie.

Pornind de la această experienţă Guvernul de la Londra a făcut cunoscut că printre obiectivele sale este şi acela potrivit căruia imigranţii din UE trebuie să trăiască timp de până la un an în Marea Britanie înainte de a putea primi ajutoare sociale.

Trebuie totuşi recunoscut faptul că şi fără vreun loc de muncă, imigranţii ar putea solicita ajutor de şomaj, un ajutor de venit şi un ajutor social locativ. De asemenea, autorităţile locale ar fi obligate să îi găzduiască pe imigranţi, să le asigure educaţia copiilor şi accesul la sistemul naţional de sănătate, indiferent dacă sunt angajaţi sau nu în acelaşi timp, muncitorii din România şi Bulgaria ar avea un venit mai mare dacă se stabilesc în Marea Britanie decât în ţara de origine. Astfel, îngrijorarea este de înţeles dar este explicabilă