Începând de azi lumea atârnă de şnurul unui spot de rocvaiv: mărţişorul; a venit martie cu Mărţişorul, cu firul de iarbă şi cu 8 Martie; ziua când ne prefacem că iubim Femeia, după ce tot anul am beştelit-o, am jignit-o şi am bătut-o educativ şi superior la fundul ei gol. A intrat toţi dracii în noi, bărbaţii, ne dăm cu curul de pământ să arătăm galanţi fini şi ocrotitori; împotriva atacului asteniei de primăvară care ne dezbracă de toată bunătatea şi ne înveleşte într-o alură acră, imposibilă, de bărbaţi feroce şi atotştiutori. Suntem aroganţi, noi bărbaţii, suficienţi sie-ne, limitaţi şi prefăcuţi. În acest început de martie suntem, vom fi importanţi, ne dăm în stambă cu educaţia noastră; plini de noi, trecem de la o tarabă la alta prefăcându-ne interesaţi de acele obiecte micuţe (iertare pentru diminutiv) şi colorate ca sorcova, pasă-mi-te să ne facem fericite dragele: draga de mamă, draga de soră, draga de iubită, draga de prietenă, draga de colegă, draga de soţie…
Tot anul am stat indiferenţi pe lângă ele, femeile; cele care ne cară nouă de la piaţă sacoşe încărcate de cartofi, păstârnac şi ceapă ca să ne ghiftuiască pe noi, nesimţiţii, să ne umflăm burdihanurile şi să râgâim estetic. Noi, bărbaţii care suntem preocupaţi de adevărurile lumii, de soarta omenirii, dar uităm, mai adesea, de Ea, femeia, fără de care care suntem nişte mototoli, nişte apendice de familie. Noi virilii, care ne măsurăm capacitatea intelectuală în centimetri de falus; noi, cei ce ne batem educativ copiii ca să ne respecte şi să ştie cine-I şeful în casă.
Noi, misoginii, cei care am pus coada la prună, am condus lumea de mii de ani (se vede unde am ajuns, cum am condus-o), noi, cei ce cu mărinimie şi cu superioritate le-am oferit femeilor dreptul la vot, dreptul de a creşte copii şi dreptul de a nu dormi noaptea de grija cheltuielior; în timp ce noi, purtătorii de adevăr
