- Social - nr. 41 / 28 Februarie, 2013 Trairile psihosociale si socioculturale ale taranului roman s-au format si coagulat in indelungata sa istorie, la inceput, in celula sa de baza - familia, apoi in diverse forme organizatorice sociale, izolati sau in grupuri, in sate compacte sau raspandite pe coline, retrasi in plai (izolare strategica, chiar geostrategica pentru evitarea directa a contactelor razboinice cu invadatori). Acest gen de retragere in plai a avut un rol esential in asigurarea continuitatii poporului roman. In creuzetul natural in care s-au format stramosii si poporul roman, la umbra Carpatilor si ascunsi de grane si paduri seculare, intreaga structura psihosomatica a evoluat prin accentuarea si conservarea intregului arsenal psihologic: senzatii, perceptii, reprezentari, judecati, dorinta de cunoastere a lumii inconjuratoare, limbajul, comunicarea, afectivitatea, vointa si cele din etajele superioare: gandirea, memoria, intuitia, imaginatia, personalitatea (aptitudini, caracterul, temperamentul). Trebuintele, specifice si animalelor, ca si primele componente psihologice enuntate, sunt coordonate mental la om. Dar una din marile valori, dar poate nu cea mai importanta, inteligenta – este un dar pentru poporul roman, dotat cu o astfel de insusire ancestrala, nativa. Memoria este dezvoltata la taranul roman, deoarece pana acum cateva generatii populatia era analfabeta, nu si-a conservat scrierile, cartile – au transmis cunostintele acumulate generatiilor urmatoare in eter. Uneori apelau si la forme oculte de comunicare prin premunitie sau alte forme de psihologie. Mintea taranului roman era odihnita, am cunoscut tarani care recitau in intregime poeziile lui Eminescu, chiar si Luceafarul. Da-i, Doamne, minte buna si judecata dreapta, se afirma cu ocazia unor manifestari intime, de unde rolul mentalului sanatos, nealterat, in final, a bolilor psihice de c