Prima lună de primăvară, martie, este una dintre lunile care aduc cele mai multe sărbători: Mărţişorul, Ziua Internaţională a Femeii, Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, Sfântul Teodor (Sântoader) şi Bunavestire. Cea mai îndrăgită dintre acestea este cea dedicată Mărţişorului.
Mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, mărţişorul apare în tradiţia românilor şi a unor popoare învecinate. Femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Mituri şi obiceiuri
Cea mai cunoscută legendă a simbolului primăverii este cea care spune că odată ca niciodată, soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Mândrul soare a fost însă răpit de zmeul cel rău, care l-a închis într-o temniţă. În ajutorul soarelui a sărit un voinic, care l-a căutat pe soare în lung şi-n lat, timp de trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre sfârşitul iernii, tânărul a găsit castelul zmeului şi după ce timp de zile întregi au purtat lupte grele, zmeul a fost doborât. Slăbit şi grav rănit, tânărul a reuşit să-l elibereze pe mândrul soare, după care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi, alb şi roşu, şi dăruiesc acest simbol fetelor.
O altă legendă a mărţişorului spune că într-una din zile, umblând cu oile pe munţi, baba Dochia a găsit o pară pe care a legat-o cu un fir de aţă. Toate acestea s-au întâmplat într-o zi de 1 martie, de atunci extinzându-se obiceiul. În vechime, mărţişoarele se purtau până înfloreau pomii, iar apoi se atârnau de crengile acestora, pentru a le feri de îngheţ şi a favoriza roade bogate.
Zeci de modele de mărţişoare
@N