- interviu cu François COUTURIER -

François Couturier s-a născut în Franţa anilor ’50 unde, făra ezitare, datorită unei ambianţe melofile, s-a apucat de pian, de instrucţie muzicală făcută din plăcere, apoi a devenit profesor de muzică şi instantaneu a şi abandonat acest traseu, alegînd cariera de muzician profesionist. Restul e legendă, începînd cu turneele în cvintetul lui John McLaughlin, continuînd cu numeroase imprimări la ECM, coloane sonore şi înfiinţarea Tarkovsky Quartet. Îşi descrie propria muzică drept "necatalogabilă", iar de cînd colaborează cu Anouar Brahem spune că a învăţat să cînte "şoptit", pentru a nu acoperi sunetul oud-ului. Sîmbătă, 23 martie, va concerta alături de violoncelista Anja Lechner în cadrul Festivalului „Jazz in Church“, la Biserica Luterană din Bucureşti – un eveniment marca jazz.ro.

Nu sînteţi pentru prima dată în România, de data aceasta însă veţi cînta în Biserica Luterană. În bisericile ortodoxe, majoritare la noi, nu se poate cînta decît vocal; cum stau lucrurile în Franţa?

În Franţa este permis să se cînte orice fel de muzică în biserici, capele, mănăstiri. Desigur, muzica cea mai potrivită este cea acustică, fără amplificare, ce-ţi permite s-o interpretezi folosindu-te de reverberaţia naturală a locului. Pentru noi (în duo, solo sau cu Tarkovsky Quartet) acestea sînt spaţiile ideale. Primul concert al duo-ului nostru a fost, de altfel, în Biserica San Francesco, la Festivalul Mittelfest.

Faceţi parte din acea categorie de artişti care întreţin proiectele mai vechi şi le dezvoltă; concertaţi frecvent în majoritatea formulelor în care v-aţi implicat. Cum se vede asta acum, după mulţi ani de experienţă?

Este cazul multor muzicieni. Avem un proiect – definitivăm un concert şi înregistrăm un CD, iar în paralel pregătim unul sau mai multe alte proiecte. Particularitatea mea este că îmi place să luc