Ce impact va avea automatizarea – aşa-numita „ascensiune a roboţilor“ – asupra salariilor şi slujbelor, în deceniile ce vor urma? În zilele noastre, această întrebare se iveşte ori de cîte ori creşte şomajul.

La începutul secolului al XIX-lea, David Ricardo a luat în considerare posibilitatea ca maşinile să înlocuiască mîna de lucru, fiind urmat de către Karl Marx. Noi ocupaţii – cu salarii mai mari, în condiţii mai uşoare şi pentru mai mulţi oameni – au fost create rapid. Dar acest lucru nu înseamnă că teama iniţială – că maşinile vor lua locul de muncă al oamenilor – era una greşită. De curînd, automatizarea în fabricaţie s-a extins chiar şi în zone precum China, unde forţa de muncă era relativ ieftină. Acum, înlocuirea capitalului pentru muncă merge dincolo de fabricaţie. Cel mai banal exemplu îl veţi vedea într-un supermarket: personalul de la casă înlocuit cu un singur angajat care supraveghează un grup de maşini self-service.

DE ACELASI AUTOR Modelul Chávez Cînd modelele se comportă greşit Inegalitatea ucide capitalismul Ţări mari, războaie mici Pentru cei înspăimîntaţi de ameninţarea automatizării faţă de munca necalificată, un răspuns prompt este de a-i pregăti pe oameni pentru joburi mai bune. Dar progresul tehnologic înghite acum şi joburile mai bune. O gamă largă de joburi pe care astăzi le considerăm calificate, sigure şi ireductibil umane ar putea fi următoarele victime ale schimbării tehnologice. După cum precizează un articol recent din Financial Times, în două domenii cunoscute drept rezistente la creşteri ale productivităţii – educaţie şi sănătatea –, tehnologia reduce deja cererea pentru lucrătorii calificaţi. Traducerea, analiza datelor, cercetarea legală – o serie întreagă de joburi pentru cei înalt calificaţi ar putea dispărea treptat.

Optimiştii afirmă cu uşurinţă că „vor fi create multe noi tipuri de joburi“. Dar închipu