Cât de serios se vorbeşte despre producţia editorială dedicată artei scenice?

Avem suficiente cărţi de teatru în limba română? Unii sunt de părere că apar destule, dacă judeci după semnalele editurilor şi după numărul mare de lansări organizate cu ocazia divereselor evenimente teatrale, în special la festivaluri. Alţii afirmă că nu apar cărţile de referinţă în domeniu, mai bine spus titluri importante scoase în străinătate, utile, în primul rând, şcolilor de teatru, utile regizorilor, actorilor, criticilor; că nu avem lucrări de sinteză româneşti traduse în limbi de circulaţie internaţională; că nu există o enciclopedie de teatru românesc şi ar fi necesar un lexicon. Problema referitoare la cartea de teatru este deseori dezbătută de cei interesaţi: editori, autori, critici, invocându-se de cele mai multe ori lipsa banilor care duce la lipsa interesului pentru traduceri, pentru publicare şi apoi pentru difuzare.

Cartea de teatru nu e în topuri, pentru că e de nişă, adică are un public ţintă. Dar sunt edituri care îi acordă atenţie. Bunăoară, Nemira scoate tot mai multe titluri, în colecţia Yorick. Sunt lucrări semnate de personalităţi ale lumii teatrale mondiale. A fost la mare căutare, apărând în câteva tranşe, volumul “ZEAMI – Şapte tratate secrete de teatru No” (2011), în traducerea Irinei Holca, cu o recomandare semnată de Andrei Şerban. Lumea teatrului a salutat editarea, la sfârşitul anului trecut, a remarcabilei cărţi “Ghidul Routledge de teatru şi performance” de Paul Allain şi Jen Harvie (traducere din engleză – Cristina Modreanu şi Ilinca Tamara Todoruţ) şi care se vinde bine. Aceeaşi editură a publicat, în 2012, “Fără secrete. Gânduri despre actorie şi teatru” de Peter Brook şi “Casa în flăcări. Despre regie şi dramaturgie” de Eugenio Barba.

Este cunoscută publicului cititor de carte de teatru producţia editorială a Fundaţiei Cult