Cu profesorul Tiberiu Țiganu, derulăm frumosul film al drumului ITA-ei spre eventul de acum 65 de ani. Suntem în a doua jumătate a lunii martie 1948, când era timpul pentru derby cu Timișoara! Păstrând proporțiile și întorcându-ne în prezent, suntem tot în luna martie, iar primul meci al UTA-ei din 2013 se va juca tot în compania Timișoarei! Dar, să vedem ce s-a întâmplat pe când Petschovsky și ai săi făceau legea în fotbalul românesc.

Jocul, unul al orgoliilor, a făcut ca în urbea de pe Mureș, dar și în cea de pe Bega, să fie declanșată o adevărată isterie. Un hâtru din acele timpuri menționa că Aradul mânca fotbal pe pâine și bea în neștire dintr-o cupă a victoriei. La ordinea zilei, de la mic la mare, în familii, la școli, întreprinderi și instituții, cuvântul de ordine a fost fotbalul. Se făceau pronosticuri, pariuri, se întocmeau variante posibile sau fanteziste, cu alte cuvinte Aradul mustea și dorea fotbal. Și, bineînțeles, victorie în confruntarea cu bănățenii.

Bătaie pe bilete și un tren special

Drama prin care treceau organizatorii fotbalului arădean – OSP-ul, Comisia de Fotbal și conducerea clubului ITA – era legată de enorma solicitare de bilete. Oamenii din Arad doreau neapărat să asiste la meci și să simtă aroma victoriei. Pe fondul aflării veștii că fuseseră vândute toate biletele iar meciul ar fi urmat să se dispute cu casa închisă, OSP-ul, în colaborare cu administrația locală, a asigurat pentru susținătorii echipei alb-roșie o garnitură de tren compusă din 12 vagoane, în care au urcat peste 1,200 de oameni. Alți 500 au plecat spre Timișoara pe cont propriu. Arena gazdă a fost Electrica (UMT), sufocată de aproximativ 12,000 de suflete, în condițiile în care capacitatea era cifrată la 5,000. O altă mulțime stătea afară, ascultând transmisia radiofonică la difuzoare amplasate în jurul arenei, iar vremea din acea zi a ținut să ono