Nu ştiu ce ar fi gândit Maestrul Corneliu Ştefan – cel care, în urmă cu 23 de ani, gira apariţia primului cotidian independent post-decembrist de pe piaţa buzoiană, OPINIA -, astăzi, la cei zece ani de la regretata sa dispariţie, pe care am comemorat-o în luna care abia s-a încheiat, despre evoluţia societăţii româneşti.
Cu siguranţă, însă, l-ar fi citat copios pe Nenea Iancu, aşa cum o făcea întotdeauna când căuta, în minte, un precedent pentru lucruri aparent nespuse sau nefăcute. Sunt convins că ar fi găsit un citat pentru orice, oricât de absurde au fost momentele pe care noi, cei din presa zilei de azi, le-am trăit în ultimii zece ani.
Bineînţeles, s-ar fi căzut să mă întreb mai întâi ce ar gândi, astăzi, Maestrul Corneliu Ştefan, răsfoind ziarul pe care
l-a creat, l-a crescut şi pentru care – o afirm cu tărie – şi-a dat viaţa. Poate că ar fi făcut-o tot cu sprijinul lui Caragiale, aşa cum a făcut-o atunci când a promovat, în anul 1995, în conducerea redacţională a ziarului, o echipă tânără, din care mă mândresc să spun că am făcut parte: „Am lăsat ziarul pe mâna tejghetarilor”.
Însă, un lucru este cert şi-l afirm cu aceeaşi mândrie: ziarul OPINIA a păstrat poate cel mai important lucru din linia sa de început şi de care a ţinut cu dinţii, până la sfârşitul vieţii, Maestrul Corneliu Ştefan: orientarea sa declarată de dreapta. Mai precis, respect faţă de cei care produc, prin muncă, bunăstare, pentru ei şi pentru alţii, încurajarea iniţiativei private, a tinerilor care-şi orientează energiile către ştiinţă şi cultură şi, pe de altă parte, descurajarea nemuncii.
De aceasta sunt convins că Maestrul ar fi mândru. Că este aşa, ne vom convinge atunci când îl vom reîntâlni cu toţii.
Nu ştiu ce ar fi gândit Maestrul Corneliu Ştefan – cel care, în urmă cu 23 de ani, gira apariţia primului cotidian independent post-decembrist de
