Declaratiile lui Traian Basescu ar trebui tratate cu multa ingaduinta si multa vigilenta. Chiar domnia sa ne sugereaza aceasta circumspectie. Colectia de razgandiri e suficient monitorizata si actualizata lunar de cronicarii Presedintelui ca sa o mai rasfoiesc si eu. Razgandirile se stiu, se comenteaza, fac deliciul presei, unora chiar le pot crea cosmaruri. Altceva insa e de subliniat. Traian Basescu e un personaj al politicii romanesti care traieste in cea mai mare parte din imagine. Nu ca ar fi singurul, dar lui chiar ii reuseste. A fost si este un om care vrea sa surprinda. Atunci cand nu avea un rol decisiv in politica PD, provoca stiri nu prin continut, ci prin modul in care se exprima. Pentru el conta sa provoace stiri, sa se vorbeasca despre el. Pe atunci, avea nevoie asidua de notorietate! Natura lui este una indreptata spre sine, intr-un mod exclusivist.
Cel mai rau lucru care i se poate intampla lui Traian Basescu e sa nu se vorbeasca despre el, sa nu mai conteze, sa fie considerat masa amorfa, sa nu fie breaking news. Cu un simt acut al evenimentului, Traian Basescu acorda o atentie decisiva ambalajului. Chiar cu riscul sa fie tratat ca neserios, revenind si revenind asupra propriilor afirmatii sau decizii, pe Traian Basescu il preocupa sa se vorbeasca despre ce mai face, ce ar mai putea face. El nu isi poate permite sa nu fie pe agenda publica. Daca cineva i-ar garanta ca va fi cel mai vizibil pensionar, ca din aceasta postura va continua sa genereze cele mai stufoase stiri, va accepta sa fie si pensionar.
Tocmai de aceea, in comparatie cu presedintii celorlalte state cu democratii exersate, care dupa ce au atins culmea carierei politice nici prin minte nu le trece sa revina in randurile partidelor, dar continua sa fie activi pledand pentru cauze umanitare, pentru proiecte care depasesc granitele tarilor lor – Traian Basescu nu se retrage. Daca
