"Italia neguvernabilă", scria la o zi după alegerile generale cotidianul La Repubblica. Să fie vorba de o comparaţie cu "stabilitatea" asigurată de gauleiterul Mario Monti, uns de Bruxelles după ce Banca Centrală Europeană l-a strâns cu uşa pe Berlusconi? Sau de comparaţia cu stabilitatea Germaniei, unde coaliţia de la guvernare încearcă să mituiască alegătorii cu reducerea temporară a tarifelor verzi din preţul electricităţii?

În timp ce cotidianul financiar Handelsblatt declara pe prima pagină că "Italia alege haosul", Les Echos din Franţa scria că "impasul italian reînvie spectrul crizei". Din păcate, reînvierea presupune un deces şi este greu de crezut că până şi cei mai optimişti dintre europeni au fost capabili să ignore faptul că "dară criza n-o murit, numa' un pic s-o hodinit".

Sub titluri de tabloid, Reuters şi Bloomberg deplângeau rezultatele alegerilor generale din Italia. Ba chiar editorii de la Bloomberg interpretează revenirea lui Berlusconi drept motivul pentru care "Europa are nevoie de o uniune mai adâncă".

Dar nicăieri obrăznicia nu a depăşit-o pe cea dintr-o analiză de la Citigroup. "Acestea sunt primele alegeri europene în care alegătorii nu au făcut ceea ce trebuie", scria imediat după apariţia rezultatelor preliminare analistul Steven Englander. Se pare că, în opinia celor de la Citi, statele europene au nevoie acum doar de dictatori luminaţi, care să nu fie deranjaţi de alegeri în munca lor titanică pentru susţinerea necondiţionată a sistemului financiar.

"Alegerile sunt mult mai problematice decât panicile de pe piaţă sau pierderea încrederii investitorilor, deoarece nu pot fi inversate prin tipărirea banilor", continuă Englander în analiza preluată de Zerohedge. Dacă prima afirmaţie te îndeamnă la exprimarea colorată a sentimentelor prin cuvinte care nu pot fi tipărite, a doua te lasă fără cuvinte.

Oare câţi dint