Ar trebui să fim mai puţin preocupaţi de isteria cărnii de cal şi mai atenţi la ce s-a întîmplat la alegerile din Italia. Să le luăm pe rînd, pentru că amîndouă sînt „chestiuni de importanţă europeană“. Deci ne privesc şi pe noi.
● Constat că, mai nou, carnea de cal is everywhere, iar laboratoarele de analize sînt excedate de cereri: toată lumea vrea să afle ce se (mai) găseşte în alimente. S-ar părea că se va descoperi o mare conspiraţiune: cică, de fapt, ar fi nişte firme care practică de multişor chestia asta, importînd de prin America Latină carne de cal etichetată ca fiind de vită şi amestecată în diverse produse care se vînd pe piaţa unică europeană.
DE ACELASI AUTOR "Constat o efervescenţă a inteligenţei tinere..." Încredere în forţa individului Există în continuare o mare densitate de talente native... Deschiderea către diversitate se face privind dinspre o anumită cultură Drept pentru care unii dintre miniştrii agriculturii vor o mai mare „trasabilitate“. Şi mai multă atenţie acordată etichetării, tovarăşi! În calitate de simplu consumator, constat că deja Uniunea Europeană are un extrem de complex sistem de etichetare, care le cere producătorilor şi comercianţilor să pună pe etichetă o sumedenie de chichiţe, iar ei se conformează şi le pun, scrise mic-mic de tot, pe un peticuţ de hîrtie (adesea prost imprimat), cu litere mai mici decît aş fi bănuit că există, astfel încît consumatorul ar face bine să umble cu lupa la el ca să le poată citi. Şi nu numai cu lupa, dar şi cu alte instrumente de lucru utile – de exemplu, o enciclopedie, un dicţionar de termeni tehnici sau măcar o tabletă ori un smartphone care să-i dea acces rapid la Wikipedia. Bunăoară, dată fiind obligaţia ca pe etichetă să apară ingredientele din produs, să zicem că un cetăţean mediu educat pricepe din prima unele denumiri „tradiţionale“ (carne, lapte, zahăr, glucoză, sare, p
