Gh. Cojocaru: „rănile deschise cu mai bine de două decenii în urmă nu se cicatrizează, iar Nistrul rămâne, practic, o linie de frontieră ”.

Gheorghe Cojocaru: „Istoria recentă a Republicii Moldova este profund marcată de războiul de la Nistru din primăvara-vara anului 1992. Anii trec, însă rănile deschise cu mai bine de două decenii în urmă nu se cicatrizează. Nistrul rămâne, practic, o linie de frontieră care desparte nu numai teritoriul în care a fost recunoscută în plan internațional Republica Moldova, dar și oamenii de pe cele două maluri ale bătrânului fluviu. Reconcilierea politică rămâne cel mult un deziderat, după cum și fiecare dintre cele două părți ale dosarului transnistrean își prezintă propria interpretare asupra adevărului istoric”.

Europa Liberă: Cînd reconstituim ziua de 2 martie 1992 ne apare în memorie secvenţa documentară cu președintele Mircea Snegur care își rostea discursul de admitere în ONU. Tot atunci, la Dubăsari, forțele separatiste atacau organele de poliție și, astfel, începea războiul de la Nistru. Ce elemente noi aduc astăzi istoricii, pentru a descrie cât mai aproape de realitate evenimentele de atunci?

Gheorghe Cojocaru: „În ultimul timp apar tot mai multe lucrări consacrate subiectului transnistrean, lucrări scrise atât de istorici, cât și de participanții la acele evenimente, unii dintre care, ca generalul Ion Costaș, de exemplu, au ocupat funcții importante în eșaloanele puterii. În legătură cu istoria acestui conflict transnistrean multe lucruri sunt cunoscute, dar mai rămân încă multe necunoscute. Acum se demonstrează, în baza faptelor, că confruntările violente armate au fost provocate încă la sfârșitul anului 1991, iar la 2 martie 1992 s-au declanșat operațiunile militare de proporții. Tot mai des cei care evocă sau cercetează istoria conflictului, pun problema „trădării și trădătorilor”, d