Forumul Economic Mondial, care are loc anual la Davos, şi-a pierdut o parte din susţinătorii de dinainte de criză. Până la urmă, înainte de debutul recesiunii, în 2008, afaceriştii şi industriaşii ridicau în slăvi virtuţile globalizării, tehnologizării şi liberalizării financiare, care urmau să marcheze începutul unei creşteri fără seamăn. Beneficiile urmau să fie împărţite de toţi, cu condiţia ca fiecare să acţioneze potrivit.
Acele zile au apus. Dar Davos este locul potrivit pentru a lua pulsul global.
Nu mai e o noutate faptul că ţările în curs de dezvoltare nu se mai raportează la ţările dezvoltate în felul în care o făceau înainte. Dar o remarcă a unui director al unei companii de minerit dintr-o ţară în curs de dezvoltare a surprins întocmai spiritul schimbării. Răspunzând la disperarea sinceră a unui expert în dezvoltare, potrivit căruia tratatele de comerţ incorecte şi promisiunile neîndeplinite de a oferi ajutor au afectat moralitatea ţărilor dezvoltate, el a replicat: „Occidentul nu a avut niciodată autoritate morală”. Colonialismul, sclavia, fărâmiţarea Africii şi o lungă istorie a exploatării resurselor sunt, pentru asupritori, probleme ce aparţin unui trecut distant, dar nu şi pentru victime.
Dacă există un subiect care i-a pus pe gânduri pe cei mai mulţi lideri prezenţi la Davos, acesta este inegalitatea economică. Turnura pe care a luat-o dezbaterea este dramatică, în raport cu anul precedent: nimeni nu menţionează teoria rostogolirii datoriilor şi sunt puţini aceia dispuşi să argumenteze existenţa unei legături între contribuţiile sociale şi retribuţiile private.
O mare perioadă de timp, ideea că America nu este tărâmul tuturor posibilităţilor li s-a părut supărătoare multora - nu numai americanilor - însă lipsa oportunităţilor la scară globală este şi mai mare. Nimeni nu poate pretinde că lumea este „plată”, când investiţia
