Mizeria ,,scandalului cărnii de cal’’ încă mai musteşte în paginile tabloidelor şi nu numai, încă oferă televiziunilor şi unor posturi de radio străfulgerări de rating, dar parcă nu ne mai priveşte pe noi, deşi de unde cu gândul nu gândeşti încă mai răsare câte o ştire despre un oarecare abator autohton în care se sacrifică, măcar modest, cai.

Încât, totuşi, nu se poate spune că bietul cal românesc şi aşa destul de costeliv, nu ne-ar putea oferi surpriza de a fi găsit în ,,piftelele’’ de profil, suedeze sau norvegiene, din meniul dejunului unui celebru holding de mobilă.

Până la urmă, focul indignării noastre ,,patriotice’’ pare să se stingă încet şi definitiv – odată cu super-mediatizatul caz. Cum rămâne însă cu prestigiul diplomatului român pus sub semnul întrebării în presa noastră, în timp ce, aşa cum s-au petrecut lucrurile în exigenta presă britanică, aceasta s-a simţit onorată să-şi ceară scuze faţă de obrazul unui diplomat de elită, ofensat şi la noi nejustificat şi în graba ignoranţei enciclopedice a unor ,,bărbaţi’’ din presa autohtonă care, mânaţi de patima de a da note în dreapta şi stânga, l-au supus pe ambasador unor acuzaţii nu numai nedrepte dar şi având darul să-i submineze autoritatea, de fapt să ne submineze nouă autoritatea, în spaţiul englez.

Pornindu-se de la ce s-a înţeles ,,după ureche’’ dintr-un interviu al diplomatului, - altfel corect şi prompt şi bine întemeiat - interviu înregistrat tehnic şi redat tot tehnic de englezi, din nefericire defectuos – fapt pentru care CNN-ul şi-a cerut elegant scuze -, în timp ce la noi ignoranţa enciclopedică şi-a făcut din subiect un act de ,,denunţ patriotic’’, diplomatul a rămas cu ,,onoarea nereperată’’.

Un singur post de televiziune a revenit, firesc, asupra cazului, oferindu-ne prilejul să-l cunoaştem în lumina lui adevărată pe diplomatul nostru, în favoarea căruia scriu şi eu a