Vine, vine primăvara, s-au aşternut în toată ţara tarabe cu mărţişoare. Tendinţa ultimilor ani a fost de reducere a interesului pentru oferta manufacturată, dar şi a exuberanţei cu care aceasta ne uimea în fiecare primăvară. Dacă eşti un tradiţionalist care insistă să creadă că de 1 martie se oferă mărţişoare, şi nu cadouri cât mai ţâfnoase, ai de ales dintr-o gamă uriaşă, vecină cu bijuteria şi gablonţul. Nu au fost prea multe oferte artistice, nu mai sunt la modă, chiar şi micii artişti cer preţuri mari, adaptându-se la preţul orei de muncă şi a manufacturii la nivelul Uniunii Europene. Artmark, totuşi, a continuat jocul început acum câţiva anişori, considerând mărţişor tot ce este mic şi drăguţ, îmbinând tradiţia micilor simboluri de 1 martie cu tendinţa de a face cadouri scumpe, departe de a fi doar simbolice, totul în mirifica lume a artei şi meşteşugului. Acum o săptămână şi ceva a organizat un lanţ de trei vânzări, bine delimitate şi specializate. Întâi au fost picturi de mici dimensiuni, apoi bijuterii mici, tocmai bune de mărţişoare, apoi o serie de avangardă, cu gândul mai mult la 8 martie sau orice zi tocmai bună să îţi uimeşti, surprinzi sau mulţumeşti jumătatea feminină, în prima lună a primăverii.

Astăzi ne interesează mai mult a doua licitaţie, cea de miercurea săptămânii trecute, când au fost oferite mici bijuterii ce se puteau constitui în mărţişoare, mai ales cel cu coşarul pe el. Desigur, este greu de crezut că atelierele din Vestul Europei care le-au făcut aveau în minte exact tradiţia românească, sau balcanică, legată cu firul dinamovist, alb-roşu, dar ele sunt mai mărţişoare decât multe dintre ofertele acestor zile, mai ales de pe axa Unirii-Universitate-Romană. În faţă la guvern nu se vând mărţişoare, eventual încercaţi nu la Palat, ci la Muzeul Ţăranilor români.

Dacă bijuteriile, mai ales cele bătute măr cu pietre preţioase precum