Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentant pentru România şi accesul la marea scenă a investiţiilor imobiliare internaţionale. Creşterile au fost fulgerătoare, iar acum pierderile sunt pe măsură.

Produsul Intern Brut nominal al României creştea în perioada de dinaintea crizei imobiliare cu 18%, nivel ce depăşea până şi pieţele emergente din Asia. Pe baza acestor creşteri, investitorii imobiliari au început să îşi facă calcule elaborate din care reieşea că România nu se poate îndrepta decât în direcţia pieţelor din Vestul Europei. Câştigurile aşteptate au dus la o explozie a pieţei imobiliare din România.

„Singurul sector care mai genera un câştig la capitalul investit de 20-30% era industria drogurilor. Asta s-a întâmplat între 2004 şi 2008“, spune Andrei Popovici, consultant independent şi până anul trecut partener asociat al biroului din România al McKinsey.

Dezvoltările rapide aduse de această expansiune forţară a pieţei imobiliare au ajutat România să recupereze din distanţa pe care o avea faţă de ţările mai dezvoltate, dar nu considerabil. Astăzi, suprafaţa de birouri raportată la 100 de locuitori plasează Bucureştiul de două ori sub nivelul din Praga şi de cinci ori sub piaţa vieneză.

Diferenţa stă în servicii

Totuşi, decalajul nu este atât de mare dacă ţinem cont că în România doar 40% din populaţia muncitoare lucrează în zona serviciilor, faţă de 70% în ţările din Vestul Europei. Mai mult chiar, în România doar 30% din totalul populaţiei lucrează, comparativ cu Germania unde jumătate din populaţie este activă în câmpul muncii. Aceste date indică faptul că suntem mai aproape decât am fi crezut de ţările din Vest.

„Suprafaţa de birouri moderne raportată la numărul de persoane care lucrează în servicii plasează România doar de 1,4 ori sub Praga şi de 2,4 ori sub nivelul din Viena. Esti