Nick Cave & The Bad Seeds, Push The Sky Away, Bad Seed Ltd., 2013.
Push the Sky Away e al doilea album solo al lui Nick Cave, după Boatman's Call de acum 15 ani. Sigur, materialul îi creditează și de această dată pe Bad Seeds, însă trupeții sînt la fel de prezenți pe album ca și în scena de pe copertă, fotografiată în dormitorul soților Nick Cave și Susie Bick. E o afacere de familie, la prima vedere am avut impresia că Nick Cave își dă nevasta afară dintr-o cameră, dar la un studiu mai atent am remarcat că a tras doar perdelele de pe o fereastră a dormitorului. Dacă să dea cu lumină peste nevasta ce-și ține fața în palme, ori să o arunce pe fereastră, nu îmi dau seama. Sînt piese pe albumul acesta care sugerează ambele variante și cu siguranță cei de la Bad Seeds nu au un cuvînt de spus în această dispută.
DE ACELASI AUTOR Libertinaj stilistic Un Ziggy Stardust al nostru Furtuni somnoroase Spiritual vs senzorial Mick Harvey a simțit că nu e treaba lui și a plecat, începuse să aibă propriile turnee și albume solo, avea prea multă muzică ținută în el, care nu mai încăpea pe albume solo Nick Cave. Blixa a plecat din motive similare, cu 10 ani înainte. Trupa pare să se fi reconfigurat prin recuperarea chitaristului Barry Adamson, venit din The Birthday Party și prezent în grup pentru o scurtă perioadă la începutul anilor 80, însă albumul de față e de așa natură încît nu ne lasă să înțelegem dacă acesta are vreo șansă să compenseze plecarea lui Harvey și a lui Bargeld. Deocamdată pare inclus pe listă doar ca să nu argumentăm că trupa nu mai are chitarist, deci nu mai e rock.
Inflația de ego din muzica Nick Cave and the Bad Seeds a partajat grupul într-atît încît azi, dacă vrei să îi asculți pe Bad Seeds trebuie să te duci la albumele Grinderman, în timp ce pe acest nou album oficial îl auzim mai degrabă pe Nick Cave, acompaniat de cîteva gesturi inst
