În general, nu sînt un pasionat al serialelor, dar dintre cele care m-au prins, multe au purtat marca HBO.
Am remarcat serialele care aveau această marcă (cu puricii aceia care se transformă în sigla postului) înainte să am abonament HBO. Acum mai mulţi ani, ProCinema difuza Oz şi Clanul Soprano. Unul era cu puşcăriaşi, celălalt cu mafioţi – dar ce diferenţă între producţiile obişnuite, cu astfel de personaje, şi acestea! Oz nu era un simplu film care se petrecea într-o închisoare, ci dezvolta o întreagă filozofie a violenţei umane, a raporturilor de putere, a ciocnirii dintre culturi. Cît despre Clanul Soprano, mi s-a părut o adevărată bijuterie, cu un scenariu bine strunit şi nuanţat, care-ţi propunea o altă viziune asupra subiectelor cu mafioţi decît erai obişnuit pînă atunci. Cu un umor subtil de situaţii, serialul nu cădea în caricatură (soluţia cea mai simplă pentru o astfel de abordare). Mafioţii nu erau doar simple maşini de ucis, ci oameni „normali“, cu bolile lor, cu momentele lor de slăbiciune, cu tandreţurile lor sau cu idealismele şi candorile lor. Tony Soprano (jucat admirabil de James Gandolfini) era un personaj complex, boss de temut, dar, pe de altă parte, plin de moliciuni: puternic – dar slab în faţa atacurilor de panică, brută în stare să ucidă cu sînge rece –, dar uman, foarte uman.
DE ACELASI AUTOR Să ne privim în oglindă! De Paşti, femeia se cere bătută Bucate de post, cu girofar Bezna de la ”Nocturne” Apoi mi-am făcut abonament HBO şi am putut să văd serialele acestui post la ele acasă. Am urmărit Sub pămînt SRL, dar cîştigul cel mai mare în materie de seriale a fost În derivă. Aşa cum am mai scris şi altă dată, producţia aceasta este un bun exemplu despre cum se poate face televiziune de calitate şi la noi. Despre cum poţi să propui valori publicului, să vorbeşti despre lucruri fundamentale şi chiar să faci educaţie într-un
