Aşadar, de la Tim am înţeles de ce un englezoi bine-crescut, ambiţios, bun profesionist crede că locul ţării lui nu e în Uniunea Europeană. El este inginer de îmbunătăţiri funciare, lucrează pentru o companie americană din domeniu, cu sediul în Anglia. V-am povestit săptămîna trecută de ce nici nu le trece prin cap să facă afaceri pe la noi, prin zonă, cu finanţare din fondurile europene. Unele argumente mi-au părut valide, altele – uşor caraghioase, imputabile politicii prea timide de vînzări ale firmei. Presaţi de recentele declaraţii ale lui Cameron, nu am avut încotro şi am început să dezbatem propriul său euroscepticism. Cred că sînteţi de acord că, între a lua de bune tot soiul de articole de prin Daily Mail, citate pompos la televiziunile noastre de ştiri şi a afla direct de la sursă ce crede un britanic bine educat despre Europa, nu am stat pe gînduri (ar mai fi fost articolele din The Economist, numai că ele m-ar fi dus tot spre opiniile lui Tim).
DE ACELASI AUTOR Românul, tocilarul clasei Indianul de oţel Mici (şi) confuzii (Tot despre) 15 ani de integrare europeană Pe scurt, amicul meu îmi înşira trei motive principale: insistenţa cu care UE cere drepturi absurde pentru terorişti şi deţinuti (ca parte a unui prost înţeles set de drepturi ale omului) şi contribuţia prea mare pe care Marea Britanie o plăteşte spre bugetul Uniunii şi din care politica „Rebate-ului Thatcher-ian“ nu recuperează suficient. În plus, îmi zicea rînjind, cine ar dori să facă parte din acelaşi club cu Franţa? Pare-se că e o vorbă între euroscepticii lor: Marea Britanie a aderat la UE pentru a o săpa din interior, francezii – pentru a-şi ţine pe linia de plutire nişte fermieri ineficienţi, iar nemţii – spre a fi iertaţi pentru Holocaust (expresia lui a fost mult mai dură, nu o reproduc). Pare-se că, privind din acest punct de vedere, nemţii şi francezii au reuşit în ceea c
