ACCENT
Tot cartierul îi stie. Ca zurbagii, mincinosi, hoti - mai ales hoti -, iesiti de la Mititica, după o vacantă fortată de 2 ani. Doi ani la fiecare, pentru că fuseseră dovediti că au sparlit de la un gospodar din cartier niste bunuri. Au stat - ce-au stat - acasă după eliberare, foarte putin, dar pentru că îi furnica, ceva le dădea ghes din nou. Îi impingea spre meseria lor de bază, de hoti de cartier. Ce vrei, meseria e brătară de aur. Hopa, aur! Ei bine, tocmai de aici a venit totul. Nu flecustete ca pînă atunci, ci marfă de marfă! Tomai puseseră ei ochii pe un magazin din zonă, cu tot felul de chestii de acest fel: brătări, inele, brose, pandative, lanturi mai subtiri sau mai groase. Dar cum să atace, că magazinul era păzit zi si noapte de niste baragladine cu pistoale. Trebuia făcut, deci, un plan foarte abil, foarte original, foarte hotesc. Si uite cum au făcut. Au dat foc, mai întîi, la o casă mare din preajmă. Gospodarii dormeau fără grijă, focul s-a extins cu mare iuteală si tot cartierul, buluc la incendiu. Inclusiv cei care, cică, păzeau magazinul cu aur.
N-o mai lungesc. Cu toată lumea dusă la incendiu, care, între timp, se lătise, hotii au spart, au luat tot ce s-a putut, si tuleo! Au ascuns, repede prada si s-au culcat. Fiecare în casa lui, în patul lui. Dormeau, adică, bustean, cînd au venit caraliii si la ei să caute hotii. Ce hoti? Ei au fost tot timpul acasă! Nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le pute. Pînă la urmă i-au ridicat si i-au dus unde trebuie, unde mai fuseseră de atîtea ori!
Oameni buni, uite ce a hotărît instanta: din ei doi, numai unul a fost dovedit si condamnat la închisoare. Celuilalt, colegului de lovitură, i-au dat drumul, din lipsă de probe. A făcut el ce-a făcut (noi cam bănuim ce!) si a iesit basma curată. Adică, nu fusese acolo în noaptea aia, era în tren spre Buzău. Făcuse el rost si de bilet,
