- Social - nr. 41 / 28 Februarie, 2013 In fiecare an, prima zi a lunii Martie ne creeaza o stare de bine si de speranta, asociind-o cu venirea primaverii si cu un nou inceput. Un inceput inflorit sub cer senin, viu colorat, primind si daruind celor dragi primele flori si... martisoare. O traditie straveche, apartinand culturii dacice, ca si Baba Dochia, cea care si-a lepadat cojoacele urcand muntele in cautarea vesnicei primaveri, devenita Evdochia - patroana zilei intaiului de Martisor. Dacii il celebrau in aceasta perioada si pe zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, frate bun cu Pann, cel cantand la nai, cultul lui Marsyas fiind insa legat de renasterea naturii. In Roma imperiala, chiar inceputul noului an calendaristic se sarbatorea la 1 Martie, luna purtand numele razboinicului zeu Marte, aparator al teritoriului natal, al campului si turmelor. Cu ocazia unor sapaturi arheologice, in Romania s-au gasit martisoare vechi de mai bine de 8.000 de ani!, sub forma unor pietricele de rau vopsite in alb si rosu. Femeile Daciei le purtau, insirate pe ata, la gat, ca pe margele. "Simbolul snurului, realizat din cele doua parti rasucite, una alba si cealalta rosie, a fost initial folosit de daci inainte ca romanii sa-i cucereasca. Pe acea vreme snurul era alcatuit din alte doua culori: alb si negru. Culoarea neagra reprezenta lana neagra data de Baba Dochia nurorii sale, si simboliza intunericul iernii. Partea alba simboliza lumina primaverii. Lana s-a schimbat, conform legendei, din negru in alb, prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauza, partea rosie din martisor reprezinta sangele si sacrificiul. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. Culoarea alba, "conferita de limpezimea apelor, de albul norilor, era specifica intelepciunii barbatului.” De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor do