Nu știu dacă-i doar întâmplare că un scriitor de talia lui Daniil Harms s-a făcut cunoscut în România prin filieră ieșeană. Cea dintâi carte, „Un spectacol ratat”, a fost publicată la „Junimea” în 1982, la numai șase ani de la traducerea-revelație apărută la Bremen, care avea să-l lanseze și, în același timp, să-l consacre pe originalul scriitor rus – ori, dacă vreți, sovietic. Tot la Iași avea să apară și volumul „Mi se spunea capucin”, în traducerea lui Emil Iordache (2002). Pentru ca zilele acestea să-și înceapă drumul către librării și biblioteci alte două cărți datorate lui Harms, publicate de această dată de editura ieșeană „Alfa” – „Circul Chardame” și „Despre modul cum s-a împrăștiat un om”.
Înainte de orice alt comentariu se cuvine să remarcăm tălmăcirea impecabilă datorată lui Radu Părpăuță (una dintre cărți poartă și semnătura traducătoarei Maria Părpăuță). Cum se vede, doar edituri ieșene s-au arătat interesate, cel puțin până acum, de ciudata operă a unui suprarealist (etichetă fatalmente simplificatoare) de marcă, atât de originală, încumetându-se s-o tipărească... Scriitorul se numea Iovaciov; pseudonimul Harms vrea să sugereze un joc de semnificații între franțuzescul „charme” – farmec și englezescul „harm” – pagubă, rău, vătămare. Făr-de noroc în toate cele, Daniil Harms a părăsit minunata noastră lume în 1941, la vârsta de 37 de ani, murind de foame în cel mai deplin înțeles al cuvântului.
De-a lungul celor 900 de zile cât a fost asediat Leningradul, scriitorul s-a aflat internat la nebuni – amară soluție de protecție la care s-a recurs pentru a-l feri cât de cât de represiunile epocii (fusese arestat în 1931 și deportat în Siberia în 1932). În orașul asediat de nemți, în care se înregistrau cazuri de canibalism și se vânau cu îndârjire câini, pisici, șobolani (după război au trebuit aduse mâțe din Siberia – nu scăpase nici una
