Analiza realizată de o echipă de cercetători francezi pe rămăşiţele inimii îmbălsămate a regelui englez Richard Inimă de Leu, la peste 800 de ani de la moartea acestuia, a dezvăluit o procedură de conservare foarte elaborată, inspirată de textele biblice, relatează AFP. Inima regelui Richard este cea mai veche inimă îmbălsămată studiată în Franţa.

Oamenii de ştiinţă francezi au analizat un eşantion de 2 grame, prelevat din cele 800 de grame care reprezentă rămăşiţele inimii lui Richard I.

Rămăşiţele inimii lui Richard I se aflau într-o cutie din plumb descoperită în 1838 în catedrala din Rouen, pe care se află inscripţia "Aici zace inima lui Richard, regele englezilor".

Testele efectuate au reliefat "enorm de multe reziduuri diferite" uneori surprinzătoare: mercur , resturi vegetale, aromate şi mirodenii (mirt, mentă, dar şi tămâie şi margarete) şi, probabil, var.

"Presupunem că inima a fost deschisă, pentru a fi golită de sânge, apoi recusută şi învelită într-o pânză de in", a declarat cercetătorul Philippe Charlier.

"A fost o veritabilă vitejie tehnică" pentru acea epocă - sfârşitul secolului al XII-lea.

Potrivit profesorului Charlier, prezenţa fragmentelor de tămâie dezvăluie şi o anumită "referinţă creştină".

Conservarea organului a fost necesară întrucât inima a fost transportată de la Châlus, din regiunea Limousin, unde a murit regele englez, până la Rouen, la o distanţă de peste 500 de kilometri.

Conform practicilor din epocă şi dorinţelor sale, trupul regelui a fost într-adevăr fragmentat: măruntaiele sale au fost înhumate la Châlus, în teritoriu inamic, inima sa - organ nobil - a fost depusă într-un sicriu din catedrala din Rouen, în teritoriu englez, iar restul trupului a fost înhumat în abaţia de Fontevraud, în Anjou, alături de tatăl său, Henric