Ziua de 1 Martie era considerata, dupa calendarul vechi, inceputul Anul Nou, sarbatoarea venirii primaverii. Traditiile de Martisor sunt legate de cultura romaneaca. Ele nu se intalnesc decat in Romania si la unele populatii invecinate din zona Balcanilor – la aromani si megleno-romani, dar si la bulgari (martenita), macedoneni si albanezi. Obeceiul, datat cu mult inainte de crestinizare, are legatura cu ritualul anului nou agrar.
Odinioara, martisorul se daruia copiilor si tinerilor (fete si baieti), inainte de rasaritul soarelui. Martisorul era realizat din fire de lana rasucite – rosu si alb sau alb si negru, tocmai pentru a reprezenta unirea opuselor: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-infertilitate. Martisorul se tinea pana de Florii, de Paste sau pana la inflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agatat ca talisman pe ramurile de macesi, vita-de-vie, visini, ciresi, se punea sub closca cu pui sau se agata la icoana.
Cu timpul, de snur au fost agatati banuti de argint sau de aur. Fata purta martisorul la gat 12 zile, apoi tinea snurul in par pana cand inflorea primul copac, apoi legau snurul de creanga copacului, iar cu banutul isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa aiba fata alba.
Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita “bautul martisorului”.
In localitatile transilvanene, martisoarele sunt atarnate la usi, ferestre, la coarnele animalelor domestic, pentru a le feri de duhurile rele.
In judetul Bihor, se zice ca daca te speli cu apa de ploaie cazuta in ziua de 1 martie, vei fi mai frumos si mai sanatos.
In Banat, fetele se spala pe fata cu zapada, ca sa fie iubite. Fetele sunt cele care ofera martisoare baietilor.
In Dobrogea, martisoarele sunt purtate pana la sosirea cocorilor, apoi se arunca in aer, pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata.
In Moldova, fet
