Primarul din Miercurea Ciuc, Raduly Robert, a cerut ca toată suflarea pe care o păstoreşte să vină la servici cu limba maghiară pe curat. Valabil şi pentru arhitectul şef al urbei, întrucât niciun maghiar plătitor de taxe nu mai are chef să vorbească româneşte în “Ţinutul Secuiesc” - şi, în cel mai scurt timp, probabil că nicăieri. Omul e susţinut în demersul său, cam “înfierbântat”, chiar de liderul UDMR, Kelemen Hunor. Acesta invocă legea care dă dreptul minoritarilor să folosească, în paralel cu limba oficială a statului, “şi limba maternă”, în măsura în care interlocutorul, evident, o cunoaşte. Înţeleg de aici că un minoritar nu are obligaţia de a şti ori a vorbi şi limba oficială a statului, pe când un majoritar e obligat să ştie limba maternă a minoritarului.
Eu nu spun că unui trăitor între maghiari i-ar face rău să ştie o limbă în plus, dar de aici şi până la a-i impune asta, e cale lungă. Iar absurdul trebuie folosit cu precauţie.
Am înţeles îndemnul şi strategia guvernanţilor de a nu răspundem la provocări şi am fost puţin derutat de declaraţiile contradictorii ale ministrului Apărării, Mircea Duşa, deputat de Harghita.
Înainte să meargă acasă, omul a catalogat pretenţiile lui Raduly – „Limba maghiară în localitate nu este discriminatorie, ci obligatorie” - drept o „obrăznicie fără margini”.
„Nu este posibil ca un asemenea discurs să fie adus în dezbaterea publică, un discurs care mi se pare că se auzea doar pe vremea lui Hitler. De altfel, primarul din Miercurea Ciuc, folosind asemenea invective la adresa românilor, dar şi a maghiarilor din Harghita, deopotrivă, nu face altceva decât să îi învrăjbească pe unii împotriva celorlalţi” a spus Duşa, declarându-se curios să vadă dacă mai poate vorbi limba română şi dacă mai poate intra în Harghita fără paşaport.
Odată ajuns, ministrul a devenit mult mai înţelept. „Mă bucur că
