Prin anii ‘60-’70 umplea stadioane şi ţinea spectacole cu casa închisă. A fost numită „Regina muzicii indiene”, „Minunea din România”. A fost vedeta internaţională despre care s-a spus că „5000 de ani de cultură indiană răzbat din vocea ei”. A fost pri-mită peste tot în lume de mari personalităţi ale vremii. A fost îndrăgită şi apreciată atât în România cât şi în străinătate. Ca o privighetoare discretă, dar cu glas de aur, a strălucit prin graţie, frumuseţe şi talent. A fost unică. A fost Naarghita! Şi a murit singură, la 74 de ani, în sărăcie. Ieri, a fost înmormântată. Dar drumul ei către înălţimile succesului a pornit din satul Domneşti, comuna Pufeşti, acolo unde încă mai există casele în care a copilărit o vreme. Şi unde trăiesc doi veri primari, Maria Sfichi şi Vasile Ionel, care au condus-o, ieri, cu gândul, pe ultimul drum. Ei au povestit fragmente din viaţa marii artiste care „a fost primită peste tot ca o regină, a trăit ca o prinţesă şi a murit în sărăcie lucie”.
Rudele Naarghitei, pe numele său adevărat Maria Amarghioalei, din satul Domneşti, comuna Pufeşti, au fost, ieri, apăsate de tristeţe. Şi de regrete. Deşi vieţilor lor nu s-au intersectat foarte des, ele spun că amintirea celebrei lor verişoare le-a rămas veşnic întipărită în suflete...
Povestea ei a pornit chiar din Domneşti, acolo unde bunicii ei, Reveica şi Vasile Ionel, s-au mutat din Ardeal, din localitatea Poiana Sărată. Cei doi veri primari ai Mariei Amarghioalei (Naarghita), Maria Sfichi şi Vasile Ionel, au povestit că bunicii lor au cumpărat cu lingouri de aur pământurile şi casele boierului Săbăreanu şi s-au stabilit în satul vrâncean. Au avut 16 copii. „Părinţii noştri au fost foarte apropiaţi. Mama Naarghitei, Aneta, a fost căsătorită aici, la Pufeşti şi prin căsătorie a trecut de la numele Ionel, la Amarghioalei. La un moment dat s-a
