Un american cu ţîfnă şi multe carnete de cercuri a vrut să cumpere în Franţa o fabrică de cauciucuri. Mister Taylor pe numele său, va fi vrut să bată cu pumnul la masa negocierilor cu sindicaliştii de la uzina de pneuri din Amiens Nord, aflată în deficit. Numai că în Franţa muncitorii au sindicate puternice, şi nu doar de 1 mai: patronii francezi , guvernul , se descheie de obicei la mai multe rînduri de nasturi cînd urmează să le consulte sau să negocieze condiţii de muncă, restructurări sau legi economice. Poreclit Grizzly, americanul a plecat cu carnetul de cecuri cu tot, după ce a trîntit bine uşa în urmă, cît să cadă tavanul: a publicat în presa franceză o scrisoare stropită cu vitriol, ca să afle toată lumea – sindicate şi guvern – cîţi bani dă el pe muncitorii francezi. Ulcerată, Franţa i-a răspuns, prin vocea ministrului „redresării productive”, un fel de minister anti-faliment. Un delicios meci SUA – Franţa, trist pe fond şi semnificativ pentru limitele a două viziuni antagonice de a face afaceri, pe timp de profundă criză economică şi de cîrpeli în branşe industriale mondializate anapoda: finanţistul fără scrupule vs statul social... Iată ce le-a aruncat verde în faţă francezilor industriaşul american: „ Am vizitat uzina (de la Amiens) de mai multe ori. Salariaţii francezi primesc lefuri mari dar nu lucrează decît trei ore. Au o oră de pauză pentru masa de prînz, alte trei ore pălăvrăgesc şi lucrează alte trei.Le-am spus-o în faţă sindicaliştilor. Mi-au răspuns că aşa-i în Franţa! (...) Titan (compania americană) are bani şi ştiinţa de a face pneuri. Ce are smintitul sindicat? Are în spate un guvern. Fermierii francezi vor pneuri la un preţ mic. Nu mai pot ei dacă pneurile vin din China sau din India, dacă sunt sau nu subvenţionate. Titan va cumpăra un fabricant de pneuri chinez sau indian, va plăti mai puţin de un euro pe salariu şi va exporta toate pneu