Memorialistica epistolară a lui Ion Brad însumează, cu această carte, paispre- zece volume, toate scrise după 1990. De data aceasta sunt scrisori de dragoste către iubita şi apoi soţia sa, blăjeanca Olimpia Alexandrina Şuteu. Scrisorile de dragoste ale poeţilor (scriitorilor) prezintă întot- deauna un dublu interes: biografic şi sufletesc, la care ar trebui să adăugăm şi literar, căci multe astfel de scrisori sunt autentice pagini de literatură.

Aşa citim epistolarul erotic al lui Eminescu, Goga, Blaga, Marin Preda, ca să-i enumerăm numai pe câţiva scriitori ale căror scrisori de dragoste s-au publicat în ultimii ani, şi nu putem decât să regretăm că această specie literară a căzut în desuetudine, concurată de ştiutele, modernele, dar incolorele, lipsitele de afectivitate mijloace de comunicare.

Cartea lui Ion Brad se poate citi în primul rând, ca un roman epistolar de dragoste, înfăţişând o perioadă de opt ani, ani de zbucium, 1947-1955, cum îi numeşte şi prietenul său Dumitru Micu în cunoscutul său roman autobiografic, Timpuri zbuciumate , Editura Vestala I.O., Bucureşti, 2001. Povestea lor de dragoste începe în Blaj, „orăşelul şcolilor”, unde amândoi sunt elevi: el la Liceul de Băieţi „Sf. Vasile”, ea la Liceul de Fete „Sf. Ecaterina” şi înfiriparea sentimentului de dragoste aminteşte de romanele cu „decor blăjean” ale lui Agârbiceanu, Legea minţii, Legea trupului, Arhanghelii . S-au cunoscut la o serbare şcolară în care au jucat amândoi; au urmat plimbări romantice, tânărul, în pragul absolvirii liceului, publică în revista şcolară „Gând tineresc” din Alba Iulia versuri de dragoste al căror „adresant” se poate bănui; îşi scriu bileţele, ce azi ne par de o înduioşătoare inocenţă, îşi fac de ziua aniversară sau onomastică mici cadouri şi, ca-n gingaşa povestire a lui Eminescu, La aniversară, îşi dau nume de îndrăgostiţi celebri: Enea şi Didona.