Nu-i de mirare că gustul său amar nu-i cel mai plăcut din lume. Niciun medicament nu a fost apreciat vreodată pentru gust. Bitterul aduce la un loc zeci de ingrediente cu proprietăți curative. Iar în ultimii ani este o băutură la modă peste tot în lume
Se spune că strămoșii noștri puteau depista alimentele cu potențial toxic datorită abilității de a simți gustul amar. Cu timpul, au descoperit că nu tot ce-i amar este neapărat și dăunător și au început să îmblânzească amarul în folosul lor. Bitterurile sunt tincturi concentrate sau infuzii în care au fost combinate tot felul de condimente precum cardamonul, anasonul sau coaja de portocală uscată, ale căror arome se exprimă plenar în combinație cu alcoolul și ierburi precum gențiana, păpădia sau pelinul, ce au reale proprietăți medicinale. Au apărut în secolul al XVII-lea și erau vândute de farmaciști, mai mult sau mai puțin calificați, ca remedii pentru probleme comune de circulație sau digestie.
Această specie de băuturi cuprinde fie lichiorurile digestive care sunt ceva mai fructate și mai prietenoase la gust și cele cu gust amar de medicament, în care preponderente sunt ierburile de leac și pe care le găsești îndeobște în fiole mici, mai degrabă în farmacii.
Probabil cel mai cunoscut bitter din lume este Campari. Mulți îl consideră lichior, însă producătorii săi insistă să-l numească bitter. Iar această precizare ține probabil de gustul său, care este într-adevăr amar, datorită chininei și pelinului din compoziție. Rețeta sa conține, pe lângă cele două ingrediente, alte 66 de plante diferite, rădăcini, coji, condimente și scoarță de copac, puse toate în alcool cu apă la infuzat. Campari se bea îndeobște la aperitiv pentru că plantele amare din compoziția sa stimulează digestia. Însă italienii au și alte bitteruri pe care le numesc generic amaro și le beau mai degrabă la sfârșitul mesei, pent
