A 85-a ediţie a Premiilor Oscar şi-a desemnat cîştigătorii duminică noaptea, în cadrul unui spectacol cu muzică, dans şi umor ireverenţios (de care a fost responsabil prezentatorul din acest an, actorul şi regizorul Seth MacFerlane). Luna trecută, comentînd Globurile de Aur, mă declaram circumspect în privinţa şanselor lui Argo, al treilea lungmetraj regizat de actorul Ben Affleck, de a se impune în lupta pentru cel mai important Oscar (Cel mai bun film), în care îl vedeam favorit pe Lincoln al lui Steven Spielberg (lider la numărul de nominalizări – 12). Din păcate, m-am înşelat: de această dată, în fruntea palmaresului rezultat în urma voturilor celor peste 6.000 de membri ai Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe Cinematografice (AMPAS) s-a plasat acelaşi Argo, desemnat în ianuarie Cel mai bun film (la categoria „Dramă“) şi de cei 90 şi ceva de membri ai Asociaţiei Presei Străine de la Hollywood (HFPA). Asta în condiţiile în care Ben Affleck nu fusese nominalizat şi la Oscarul pentru Cea mai bună regie, ceea ce nu s-a mai întîmplat din 1990, atunci cînd Şoferul doamnei Daisy primea statueta pentru Cel mai bun film fără ca regizorul său, Bruce Beresford, să fi ajuns şi el pe lista nominalizaţilor. Dar poate că tocmai această absenţă i-a determinat pe mulţi dintre membrii AMPAS să voteze cu nedreptăţitul Ben Affleck, care se umpluse deja de premii pe toate meridianele (după Globul de Aur, Argo a mai primit, printre altele, premiul BAFTA pentru Cel mai bun film sau Césarul pentru Cel mai bun film străin). Intrat în cursă cu cel mult şansa a doua, Argo a reuşit să recupereze rapid handicapul şi datorită uriaşului buget de marketing şi de publicitate investit de Warner Bros. Pictures (cam a şasea parte dintr-un buget total de producţie estimat la 44,5 milioane de dolari), şi datorită faptului că foarte mulţi dintre votanţii AMPAS fac parte totodată din Sindicat