Cine crede că matrapazlâcurile financiare la nivel înalt sunt o invenţie post-decembristă se înşală. Cel mai bun exemplu în acest sens este celebra în epocă "Afacere Škoda", care a explodat în presă la începutul anilor 1930. Totul a pornit de la constatarea că armata română rămăsese, ca dotare şi ca tehnică de luptă, la nivelul la care se găsea la sfârşitul primului război mondial. Drept pentru care statul român a încheiat cu uzinele Škoda un contract pentru înzestrarea armatei. Valoarea contractului era de circa 7 miliarde de lei (cam 100 de miliarde de RON în zilele noastre, după cum au calculat colegii de la Ziarul financiar). Adică o mulţime de bani.

Contractul s-a dovedit a fi încheiat în dezavantajul flagrant al României, au fost descoperite liste codificate ce conţineau cuantumul şpăgilor şi al comisioanelor, ţărăniştii, aflaţi la putere la semnarea contractului, au fost sfârtecaţi de liberali, presa a publicat dezvăluiri-bombă, un general şi-a zburat creierii, ţărăniştii i-au acuzat pe liberali de maşinaţiuni şi de manipularea presei şi a opiniei publice, fire încâlcite duceau "afacerea" până în subteranele Palatului Regal, se vorbea chiar de implicarea şi complicitatea lui Carol al II-lea şi a camarilei sale, scandalul a dat de pereţi uşile Parlamentului şi ale Guvernului, s-au făcut percheziţii, reţineri, arestări spectaculoase, eliberări inexplicabile, încercări de muşamalizare, au dispărut probe, a fost o întreagă nebunie, care a durat mai bine de cinci ani.

"Afacerea Škoda" a fost măsura grandioasă a corupţiei din România, corupţie care s-a dovedit a fi generalizată.

Aşadar, nimic nou sub soarele românesc. Cel puţin atunci când vorbim despre corupţie. Ceva-ceva diferenţe între cele două epoci sunt, totuşi. Dacă acum vreo 80 de ani presa vremii lua la bani mărunţi numita "Afacere Škoda", presa de astăzi se hrăneşte din "Afacerea Caltab