Vrăjitoria nu mai este de mult un subiect tabu pentru români. Regina Magiei Albe Luminiţa şi fiica ei vrăjitoarea Vanessa sunt doar câteva dintre „tămăduitoarele” celebre pentru puterile lor vindecătoare. Între scepticism şi credinţă, între palate somptuase şi obiceiuri populare, vrăjitoarele din ţară sunt extrem de căutate chiar şi în cele mai înalte cercuri.

Încă dinaintea apariţiei Creştinismului, în Europa, oamenii se credeau înfluenţaţi sau apăraţi de vrăjitoare şi zei, cultul vrăjitoarelor născându-se din ideologiile politeiste ale populaţiei Evului Mediu. Termenul de „vrăjitor” apare în jurul anului 1000 d.H. şi dăinuieşte în timp, chiar şi în epoca contemporană în care este întâlnit cel puţin în basmele populare şi poveştile creştinilor.

La începutul secolului XII, Papa Inocenţiu al VIII-lea declanşează vânătoarea de vrăjitoare ce a purtat numele de Inchiziţie. De-a lungul timpului, s-au sacrificat mii de oameni, aşa-zis vinovaţi de vrăjitorie, printre care preoţi, copii şi femei. Metoda preferată a autorităţilor vremurilor era arderea pe rug a ereticilor, iar mai târziu, în Europa secolelor 14-18, decapitarea ajunsese pedeapsa celor găsiţi vinovaţi.

Ce pot să facă vrăjitoarele Ghicesc viitorul (până în trei ani) în palmă, în cărţi, în oglindă, în ghioc, în glob de cristal Descântă oameni deochiaţi Dezleagă probleme în dragoste, în avere, sexuale, dar şi vrăji făcute de alte vrăjitoare Scapă oamenii de argintul viu şi de alte afecţiuni, fără bolile grave Fac vrăji negre asupra oamenilor

Câteva ”instrumente” folosite de vrăjitoare ghiocul – instrument de ghicit, ca o scoică bolul – instrument de ghicit cărţi de tarot – instrument de ghicit zodiacul – instrument de ghicit busuiocul – nelipsit la cele mai multe vrăji albe aţă neagră, oglinda pe dos cu smoală neagră – pentru magia neagră aghiazmă – apă sfinţită furnici amoríte – de