Vă povesteam cum Delta Dunării, jefuită de ciortan și de baboi până în cele mai alambicate măruntaie ale bălții, mai are totuși ceva de stors, destul cât să împroprietărească Agenția Națională de Piscicultură și Acvacultură cu ceva terenuri destinate adăposturilor pescărești.

Cum pescărie fără pește nu e, iar adăpostul fără pescari e ca ANPA fără baboi, singura șansă a Bursei de Pește de la Tulcea de a ieși din faliment va fi probabil doar tânăra piața imobiliară de la Gurile Dunării. În acest mecanism fin de reglare a echilibrelor din ecosistemele deltaice, partidul este însăși piramida trofică ce guvernează tot ce mișcă în biocenoze. La vârful ei se află lupul pedelist Victor Tarhon, prădătorul de la Consiliul Județean Tulcea, cel care a sărit la beregata Legii RBDD ca la ciută, după ce a încercuit-o cu haita lui de șacali din Comisia de mediu. Odată arsă la carotidă, această lege ajunge să pună Delta sub coordonarea unui consiliu politic care va dicta managementul din rezervație așa cum vrea mușchii partidului, adică piramida trofică despre care tocmai vă spuneam. Ca să mănânce, acolo la vârf, și gura lor ceva, ce a mai rămas. Și cum gâștele, rațele, becaținele și călifarii încă mai dau din aripi în Rezervație, prin preajma lor trebuie să fie și un prădător: uliul găinar Vasile Gherasim, președintele Comisiei de administrație din Camera Deputaților. Făcând parte din aceeași specie pedelistă de prădători, Gherasim a inițiat proiectul de lege prin care se dă drumul la vânătoare în Delta Dunării ca activitate tradițională, căci atunci când dai roată la găinușele de baltă cu mațul gol te cam piși pe ea de Rezervație a Biosferei și pui ciocul la orice, carne să fie. Iar dacă nu merge managementul politic al Deltei așa direct prin cătarea puștii, s-a încercat și varianta prin care vânătoarea este interzisă, dar nu mai reprezintă infracțiune, deci nu se pedep