E o glumă a democrației. Un președinte îl vizitează pe celălalt pentru ca primul să îi spună celui din urmă că au niște dezacorduri – cel mai important dintre acestea în ceea ce privește modul de soluționare a crizei siriene. Prima dată, Francois Hollande s-a văzut cu Vladimir Putin pe 1 iunie 2012, când francezul era proaspăt ales în funcție. De atunci nu s-a dezvoltat o simpatie între cei doi șefi de stat.

Deplasarea lui Hollande la Moscova a durat 24 de ore și s-a chemat vizită de lucru. Pare însă că președintele francez a făcut lungul drum până în Rusia doar pentru a reconfirma dezacordurile cu omologul său, doar pentru a sublinia că cei doi văd lumea diferit și pentru a continua un dialog al surzilor. Pe bună dreptate ne putem întreba la ce a folosit această vizită și pe ce anume s-au cheltuit banii?

Mentalul Kremlinului spune așa: cu cât o poziție a Rusiei într-o chestiune internațională e mai dură și mai de neschimbat, cu atât trebuie intensificate eforturile diplomatice de a pierde vremea pe formă pentru a nu schimba nimic pe fond. A fost un exercițiu mediatic de afirmare a divergențelor fără niciun potențial de ameliorare a relațiilor bilaterale sau a situației în cauză – în speță criza siriană. Mai mult, Hollande a arătat că este sinonim cu neputința totală prin faptul că nici măcar nu a deschis subiectul libertăților civile în Rusia. Sigur, veți spune că e extrem de greu să abordezi subiecte de acest fel cu Putin. Așa este, dar Germania cum reușește și face și o grămadă de afaceri cu Rusia în același timp?

Putin a spus că ar avea nevoie de o sticlă de vin și de una de vodkă pentru a ajunge la o înțelegere în chestiunea Siriei. La replica aceasta, Hollande n-a găsit nimic mai bun de zis decât că ar mai fi nevoie și de o sticlă de porto. Domnule președinte, sincer, nici măcar nu e bună gluma. La ora la care vorbim numărul morților în