Demisia Papei Benedict al XVI-lea de joi este un eveniment aproape inedit în istoria Bisericii, singurul precedent cunoscut fiind cel al Papei Celestin al V-lea, care a renunţat voluntar la tron în urmă cu şapte secole.
În afară de Celestin al V-lea, au fost şi alţi papi care s-au retras în circumstanţe istorice deosebite, mai mult sau mai puţin cunoscute, dar nu a fost vorba despre o demisie propriu-zisă.
Sfântul Celestin al V-lea a renunţat la funcţie chiar în anul în care a fost ales, 1294. El a fost sihastru până la desemnarea lui ca Papă şi nu s-a simţit pregătit să îşi asume acest rol în Biserică.
Născut în 1215, de origine modestă, Pietro del Morrone trăia ca un călugăr benedictin în Abruzzo, în momentul în care 12 cardinali membri ai Conclavului din Perugia au venit la el pentru a-l anunţa că va fi ales în iulie 1294. Alegerea unui necunoscut a pus capăt războiului între guelfi şi ghibelini pentru succcesiunea lui Nicolae al IV-lea, decedat cu doi ani înainte.
Pietro del Morrone îşi ia numele de Celestin al V-lea şi transferă curtea la Napoli. Dar noul papă expune foarte rapid motivele care îl împiedică să îşi asume funcţia: simplitatea şi starea sa de sănătate. El abdică la 13 decembrie 1294, în acord cu cardinalii.
La 24 decembrie, cardinalul Benedict Gaetani îi succede sub numele de Bonifaciu al VIII-lea, dar îl menţine pe Celestin forţat alături de el. Călugărul încearcă să scape pentru a se alătura ordinului său, care va lua numele de "Celestini" dar este prins de gărzile Papei. Calestin al V-lea a decedat în 1296 şi este îngropat în Biserica ordinului său din Aquila. Călugărul a fost criticat de poetul Dante Alighieri, care evocă "marele (său) refuz din laşitate" în Divina Comedie.
Au fost şi alţi papi care au părăsit funcţia, dar în alte circumstanţe. Astfel, Papa Martin I, arestat apoi exilat în Grecia în 653 de împă
