Mărţişorul este un simbol al renaşterii naturii şi al speranţei, odată cu venirea primăverii. Cu această ocazie, cei dragi primesc un obiect legat cu şnur alb şi roşu, pentru a avea noroc tot anul. Acesta este unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale poporului român.

Originile sărbătorii Mărţişorului nu sunt cunoscute exact, însă ea este prezentă nu doar la români, ci şi la bulgari, ceea ce îi face pe experţi să creadă că provine de la daci şi traci.

Cercetări arheologice efectuate în ţara noastră, la Schela Cladoveri, au descoperit amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum circa 8.000 de ani. Amuletele erau făcute din pietricele vopsite în roşu şi alb, care erau înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare a lui Iordache Golescu.

Semnificaţia celor două culori ale Mărţişorului este relevată de legendele populare. Se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ luând chipul unei fete frumoase, care a fost, însă, capturată şi ţinută prizonieră de un zmeu. Pentru a o elibera, un flăcău s-a luptat cu zmeul, vărsându-şi sângele pe zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitorii primăverii.

O altă legendă spune că, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit prin pădure şi a observat cum răsare un ghiocel. Iarna a chemat, însă, vântul şi gerul pentru a distruge floarea. Primăvara a dat zăpada la o parte, însă s-a rănit la deget, din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge cald a căzut pe ghiocel, care a reînviat, iar Primăvara a învins Iarna.

În calendarul popular ziua de 1 martie reprezintă începutul primăverii și în vechime marca chiar începutul anului nou calendaristic, care debuta odată cu venirea sezonului cald.

“Caracterul sărbătoresc îi conferă acestei zile valențe magice, oraculare, atât p