În fiecare an, cu ceremonia de decernare a premiilor Oscar vin aceleași scandaluri: politizare, datorii de plătit din trecut etc. Uneori exagerăm aiurea-n tramvai, alteori Academia Americană de film e mai evidentă decât alunița falsă de pe fața Innei – vezi atâtea și atâtea situații când roluri mari au fost nedreptățite pentru a da premii altor actori pentru roluri mai slabe, care și ei, la rândul lor, fuseseră ignorați în trecut pentru că trebuiau plătite alte datorii ș.a.m.d. În treacăt fie spus, măcar de data asta toți actorii au fost recompensați pe drept. Premiul pentru cel mai bun film însă…
Nu-mi vine altă caracterizare decât masturbare mentală! Unii zic despre „cel mai bun film” de anul ăsta” că a fost politizat – o mențiune pentru CIA, ca să nu se mai zică despre Hollywoodul de stânga că e antiamerican. Eu cred că e doar jumătate din poveste, pentru că „Argo” nu este un film doar despre cât de mișto e CIA, ci și despre ce rol extraordinar a avut Hollywoodul în salvarea acelor diplomați din Iran. Și cred că asta a înclinat balanța până la urmă. De-aia nu puteau să câștige „Zero Dark Thirty”, care punea problema torturii într-un mod care să-ți dea realmente de gândit (și care a fost acuzat de niște critici cu juma’ de creier că „promovează” tortura), și „Lincoln” (favoritul subsemnatului), care amintea că într-o vreme republicanii erau băieții buni și democrații jucau rolul de conservatori obtuzi la minte.
„Argo”-ul lui Affleck, pe de altă parte, e un thriller cuminte, din care toți cei implicați ies bine și care subliniază puterea pe care o poate avea cinematografia în lume. Lăsând la o parte faptul că există un film cu zece clase mai bun şi care a fost ignorat de Academie („Inglorious Basterds” al lui Tarantino), „Argo” o ia grav pe arătură când vine vorba de adevărul istoric pe care zice că-l prezintă.
E de înțeles licența „poetică” pe c
