- Au trecut peste patruzeci de ani de la momentul "Tezelor din Iulie" (1971). Ce ar fi însemnat pentru literatura română grupul oniric, dacă Nicolae Ceauşescu s-ar fi menţinut pe cursul de liberalizare în cultură?

Dragă Daniel,

Timp de o săptămână am sucit întrebarea ta pe toate feţele - ba l-am chiar iscodit în sensul ei şi pe Ţepeneag, la o cafea neturcească în piaţa Sorbonei, într-o zi la fel de plumburie ca cele dinainte şi cele de după; am tot cumpănit-o şi-n cele din urmă, cu inima boţ, am pus-o la încercarea necruţătoare a scriiturii (vo câteva începuturi de pagină), unde s-a vădit fără putinţă de tăgadă că n-am răspuns la o chestiune atât de avântată. ..

Decât, ştii şi tu: dacă şi cu parcă erau într-o barcă…, etc.

Probabil pentru că liberalizarea politică n-ar fi rezolvat cu nimic contradicţia fundamentală care ne opunea, radical, regimului. Îngăduie-mi să mă citez: "Literatura onirismului românesc este, poate, până în momentul de faţă, cel mai coerent manifest artistic provocat de prăbuşirea gândirii pozitiviste, de eşecul metafizic al ştiinţei, de năruirea experienţei sociale născută din materialismul istoric. Prin însuşi acest fel de a înţelege lumea, literatura onirică românească era o negare făţişă şi directă a optimismului pozitivist marxist. Pierzându-şi legitimitatea ideologică, acesta îşi pierdea legitimitatea politică - şi actele săvârşite pentru instaurarea noului regim deveneau crime neghioabe. O, nu cred nici o clipă că cei de la conducerea partidului şi a ţării, ideologii noştri de la Leonte Răutu la Dumitru Popescu şi Dumitru Ghişe, sau cenzorii fără a căror ştampilă nici o pagină scrisă nu se putea tipări, aveau habar de aceste idei care apăreau ici şi colo în tratate de existenţa cărora n-aveau ştiinţă, pe care oricum n-ar fi avut timp să le citească, pe care oricum le-ar fi citit strâmb, convinşi că gândirea e