Ce părere aveți despre filmele de animație difuzate la cinema? Sînt foarte diferite, părerile nu pot fi de un singur fel. În principiu, prefer genul foarte rafinat și subtil ca Iluzionistul, dar publicul larg va merge mai degrabă la cele deja cunoscute care ajung la episodul 2, 3, vezi Shrek, chiar dacă e cam vulgărel, pe alocuri, unii la cele în 3D, pentru noutate, iar alții le vor evita în ideea că-și ocrotesc mai bine copiii de posibile probleme cu ochii sau că, dacă sînt foarte mici, n-au răbdare să stea atîta timp cu ochelarii pe nas. În general, mă bucur cînd sînt filme de animație care se adresează tuturor palierelor de vîrstă, cum a fost, de exemplu, Hotel Transilvania, și am fost destul de dezamăgită de cele care apar exclusiv în variantă dublată, ca în cazul Clopoțicăi, care, în plus, figurează în program cu vocile originale, pe care nu le poate auzi nimeni niciodată (în România). În schimb, la dublaje, izbutite de multe ori, nu apar excelenții interpreți pe un generic supraadăugat, ceea ce este o dublă lipsă de respect: față de actori și față de public.
Pe Internet au fost dezbateri în privința dublajului la desenele animate. S-a spus că traducerile nu sînt OK, că limba română este pocită etc. În prezent, două studiouri de dublaj (Zone Records Oradea și Ager Film București) dețin monopolul... Ce părere aveți? Nu pot fi toate judecate la grămadă. Cel mai tare sînt deranjată de tonul cu care sînt spuse replicile și de faptul că nimeni nu se preocupă că s-ar putea ca respectivul copil să nu înțeleagă anumite cuvinte, pentru că nu are un vocabular suficient de vast. Cred că singura problemă e că lucrurile nu se fac cu pasiune față de film și spectator, ci sînt pentru toată lumea doar o sursă de cîștig.
Se știe că în perioada comunistă ați tradus și dublat multe filme pe VHS. În ultimii 23 de ani, ați colaborat pentru astfel de proiecte – pe
