Pizza Secuiasca După ce am făcut recensământul steagurilor în Miercurea-Ciuc am plecat spre Odorheiu Secuiesc pentru o noapte pe stil unguresc. Conform GPS-ului, Odorheiul se extinde vertiginos, multe străzi pe care nu le cunoaște nimeni și majoritatea în pante foarte înclinate. Am căutat cazarea pe coclauri, fiind sus pe deal de unde se vede frumos orașul, și pe străzi greu de ținut minte: Széles János. Nu era mai ușor Ghiță Marin? Ion Ion? Să nu-mi spună ungurii că nu pot memora Popescu Marin, că nu-i cred! Târziu, la ora 21, când e prea liniște în oraș, am căutat un loc unde se poate lua o cină decentă. Cele câteva restaurante de pe Bethlen Gábor (secția de poliție este tot pe strada Gábor) sunt arhipline, așa că ne aprovizionăm cu băutură ungurească de la supermarketul Szuper și ne hotărâm să comandăm pizza la cazare. Dacă tot sunteți prin zonă, încercați berea Soproni, cu grep, portocală și pere. Poate până data viitoare scot berea cu aromă de kürtőskalács.
După ce am făcut recensământul steagurilor în Miercurea-Ciuc am plecat spre Odorheiu Secuiesc pentru o noapte pe stil unguresc. Conform GPS-ului, Odorheiul se extinde vertiginos, multe străzi pe care nu le cunoaște nimeni și majoritatea în pante foarte înclinate. Am căutat cazarea pe coclauri, fiind sus pe deal de unde se vede frumos orașul, și pe străzi greu de ținut minte: Széles János. Nu era mai ușor Ghiță Marin? Ion Ion? Să nu-mi spună ungurii că nu pot memora Popescu Marin, că nu-i cred! Târziu, la ora 21, când e prea liniște în oraș, am căutat un loc unde se poate lua o cină decentă. Cele câteva restaurante de pe Bethlen Gábor (secția de poliție este tot pe strada Gábor) sunt arhipline, așa că ne aprovizionăm cu băutură ungurească de la supermarketul Szuper și ne hotărâm să comandăm pizza la cazare. Dacă tot sunteți prin zonă, încercați berea Soproni, cu grep, portocală și pere. Poate până
