Cei care se chinuie să găsească sistemul electoral ideal pentru România în această perioadă dovedesc că nu înţeleg de unde pleacă problemele funcţionării sistemului politic în ţara noastră. Probabil că aceiaşi or să fie şi cei mai guralivi, manifestându-şi dezamăgirea faţă de respectivul sistem ales care nu îşi va fi produs efectele aşteptate în sensul atragerii de oameni competenţi în viaţa politică. La fel cum cei ce au fost promotorii actualului sistem de vot după ce s-au lăudat cu el, acum nu numai că nu mai ştiu cum să se dezică, dar au început chiar să propună alte ”soluţii” ca şi când nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le miroase. Problema esenţială la noi nu are atât de mare legătură cu sistemul politic (deşi sunt convins că se pot găsi soluţii mai bune pentru aberaţia ca un candidat cu voturi mai puţine decât câştigătorul să intre până la urmă în parlament) ci cu partidele, cu selecţia liderilor dar şi cu modul lor de organizare şi, în acest sens, am insistat public, în ultima perioadă, asupra urgenţei deschiderii partidelor către organizarea de alegeri interne pentru funcţiile lor de conducere. Adevărate alegeri interne, care să dea posibilitatea tuturor membrilor activi din partid, tuturor - repet acest lucru - să participe la desemnarea conducerii partidului. Ba mai mult, având în vedere actualul nivel scăzut de credibilitate la care au ajuns partidele - aş sugera să se dea posibilitatea şi simpatizanţilor, nu numai membrilor, să voteze într-un asemenea exerciţiu democratic. A rămas singura soluţie care mai poate recredibiliza partidele politice, cel mai probabil de ele fiind mai interesate, în această perioadă, partidele de opoziţie. Uitându-mă în sala Congresului PNL de acum câteva zile mă întrebam cât va mai dura până să înceteze obiceiurile partidelor de a umple săli imense la congrese cel puţin o dată pe an. Aparent membrii fideli ai partidului