Max Weber (Teorie şi metodă în ştiinţele culturii) spune, cu bun simţ, că atunci când iei o măsură trebuie să nu te gândeşti numai la atingerea unui scop, ci şi la efectele secundare. Tocmai aici au păcătuit ţările socialiste, iar Ceauşescu în special. Nu s-au gândit la „costuri”, n-au pus nici scopurile, nici mijloacele în context. Au făcut risipă de resurse economice şi umane. Îi vom aduce pe ţărani la oraş şi ne vom industrializa. Cum? Cu orice preţ. De ce? Iacă aşa! Fiindcă zice Marx.
Problema, într-o perioadă de criză, este că n-ai cum să îndulceşti costurile. Tot ce poţi face este să-ţi pregăteşti calabalâcul pentru ca, înjurat de toată lumea, să-ţi iei tălpăşiţa după proximul scrutin.
Seară interesantă cu Julieta şi Cori. Ea îşi povesteşte aventura americană, asemănătoare cu a lui Radu Pavel Gheo, dar mai dură. Însă ea a rezistat. Şi-a echivalat studiile. Principala ei concluzie: în America, cloşard care doarme prin parcuri sau medic în Manhattan, eşti la fel de respectat.
El, mereu cu capul bubuind de idei, trist că unor oameni la care a ţinut, în care a crezut, care l-au format, acum nu le mai pasă de existenţa lui. Încerc să-l consolez: nu i se rezervă lui acest tratament.
Aleg din bibliotecă Aripa secretă a Marianei Marin. Dedicaţia, referitoare la un „calvar editorial”, lămureşte cum a resimţit poeta soluţia găsită de Mugur pentru ca volumul să poată apărea, soluţia cu Anna Frank. E păcat că bietul iepure şchiop a făcut dintr-o mare victimă constrângerea involuntară a unei cărţi şi a unei sensibilităţi. S-au emasculat versuri de felul următor, evident fără legătură cu Anna Frank:
Aici legile cântecului nu urmează doar aparent
Epoca zugravului – aceea a cătuşei puse gândului.
Aici totul nu e doar aparent un teatru sinistru.
Mariana Marin scrie: „şi mai ales spaima/ spaima că şi tu
