Interpolul este total neutru politic și se ocupă de criminaliltatea de drept comun, dar și de criminaliltatea organizată și transfrontalieră.

Interpolul, organizația de colaborare intre poliții, este singura organizație internațională cu un număr de țări membre care se apropie de cel al Națiunilor Unite: 190 de țări afiliate.

A fost fondat in 1923, insa abia in anii 1950 a căpătat structurile sale actuale, având astăzi sediul la Lyon, in sudul Franței, cu personal provenind dintr-o suta de țări membre.

Interpolul este total neutru politic si se ocupa de criminaliltatea de drept comun, dar si de criminaliltatea organizata si transfrontalieră. De la terorism si pedofilie pînă la spălarea banilor si crimele de razboi, practic toate delictele sint inscrise pe listele Interpolului. Interpolul nu poate insa efectua arestări si nu poseda rețele proprii de ancheta, ci este doar o structura prin care polițiile statelor membre sint avertizate de identitatea persoanelor căutate.

Faptul ca e considerat, prin statutul sau, a fi neutru politic, explica de ce Interpolul nu a fost folosit, de-a lungul deceniilor, pentru căutarea foștilor nazisti fugiți prin diferite țări. In schimb, in mod astăzi paradoxal, in timpul celui de-al doilea razboi mondial șefii Interpolului au fost cu toții înalți ofiteri SS, iar ultimul din ei, Ernst Kaltenbrunner, a fost chiar condamnat la moarte la procesul de la Nurenberg.

Considerat a fi neutru politic, Interpolul a fost însă, in repetate rânduri, folosit de unele guverne pentru a aresta sau hăitui opozanți in exil. Fiecare guvern are dreptul de a înscrie o lista de suspecți si fugari. Astfel, Kremlinul i-a inclus pe listele Interpolului pe opozanții Boris Berezovski si Ahmed Zakaev, refugiați in Anglia, insa ale căror deplasări sint in mod serios limitate in felul acesta.

La fe