Permiteţi-mi să mă îndoiesc că Ricardo Cadu a vrut să-i scoată dinţii lui Milanov. Nu cred că a urmărit să-l lovească, dar gîndesc că, deşi prins de fază în mişcare, ar fi putut totuşi să-şi retragă piciorul în ultimul moment. Demolat cu sau fără intenţie, internaţionalul bulgar al Vasluiului completează lista celor agresaţi pe parcurs de căpitanul CFR-ului. Listă pe care mai figurează Burdujan şi Sînmărtean, Viglianti şi Cesinha, Herea şi Cl. Niculescu, cotonogiţi de fundaşul lusitan, atacaţi nemilos, la rupere.

Personal, îl respect în mod deosebit pe Cadu. Îl consider nu doar un jucător important pentru CFR, ci unul decisiv, exponenţial. Într-o proporţie mai mare decît îşi închipuie unii, el a contribuit la cucerirea titlurilor dobîndite în 2008, 2010 şi 2012. Nu-i o simplă coincidenţă faptul că formaţia someşeană a ieşit din anonimat şi a început să cîştige trofee, 8 la număr, abia după ce l-a adus pe Cadu. Mai întîi util, apoi indispensabil propriei echipe, şeful ei pe teren şi în vestiar, acesta parcă a căutat cu lumînarea să se facă antipatic adversarilor. Să fie socotit inamicul public numărul 1, înjurat, hulit. Ajutat de un temperament impulsiv, Cadu s-a remarcat la capitolul intervenţiilor salvatoare şi, deopotrivă, la cel al intrărilor criminale. Aşa a şi adunat în 6 sezoane şi jumătate 6 cartonaşe roşii şi 49 galbene, iar acum 9 etape de suspendare!

Portughezul a părut să regrete însă sincer că l-a băgat pe Jivko Milanov în spital şi l-a lăsat fără dinţi. Şi-a cerut scuze şi s-a oferit să-i plătească tratamentul vasluianului. Mai puţin durerile, ele au rămas, fireşte, ale bulgarului, numai ale lui.

Cînd lumea încerca să uite incidentul, s-a trezit vorbind aiurea Iuliu Mureşan. Ambalîndu-se că discută şi în calitate de medic, preşedintele CFR-ului a hotărît că “nu-i gravă accidentarea lui Milanov”, adăugînd “Noi n-am făcut atîta caz de a