Cetatea Făgăraşului, un cunoscut obiectiv istoric, poartă în zidurile sale şi poveşti cumplite, mai puţin ştiute de cei care păşesc pragul fortăreţei

Foto: PRIVITĂ DIN EXTERIOR, fortăreaţa pare să închidă între zidurile sale secretele nerostite ale celor care au pierit înăuntru. Fortăreaţa a fost pe rând castel al principeselor, închisoare,

fabrică de confecţii, cârciumă, muzeu.

Cetatea imprimă încă din depărtare impresia grandorii. Privită din exterior, fortăreaţa pare să închidă între zidurile sale secretele nerostite ale celor care au pierit înăuntru. Fortăreaţa a fost pe rând castel al principeselor, închisoare, fabrică de confecţii, cârciumă, şi acum, muzeu. Din lipsa banilor, doar o mică parte din aşezământ funcţionează acum drept muzeu, iar turiştii care vin la cetate, atraşi de măreţie, nu văd şi nu află prea mult din poveştile pe care zidurile seculare le păstrează în ele.

În secolul al XII-lea, fortăreaţa a fost construită din lemn şi pământ. Un secol mai târziu, a fost mistuită de flăcări, însă a renăscut din propria cenuşă. Nevoile vremurilor i-au făcut pe oameni să reclădească o fortăreaţă militară, de această dată, din piatră şi cărămidă. Zidurile de câţiva metri au fost înconjurate de un şanţ de apărare, de 40 de metri lăţime. Datorită poziţionării, de-a lungul timpului, s-a transformat într-un punct strategic, unul de necucerit.

„În secolul al XV-lea cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş era o cetate militară de apărare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colţuri şi un turn de avanpost – de tip barbacană – pe latura de est. Între anii 1528-1541, Ştefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgăraşului, transformă cetatea militară de apărare într-un castel senioral fortificat. Concomitent, construieşte o nouă incintă, urmând planimetria vechii cetăţi din piatră şi cărămidă. În