O masă copioasă începe cu un aperitiv, continuă cu un vin de calitate şi se fi nalizează cu un coniac de la mama lui, din Franţa

Majoritatea neiniţiaţilor asociază cuvântul „coniac” cu orice brandy sau vinars maroniu la culoare. Înainte de ’89, pe etichetele acestor băuturi era scris, pompos, „cognac”. Puţini ştiu, însă, că singura licoare care are dreptul să poarte această denumire e băutura produsă în regiunea omonimă din Franţa! „Ceea ce se zice că era coniac pe timpul lui Ceauşescu era un alcool de diverse provenienţe, aromatizat cu rom şi vanilie! Acum se găsesc câteva vinarsuri care se apropie de ceea este un brandy adevărat. Spre exemplu Jad, de la Vincon.

La restul nu le ştiu provenienţa”, e sigur pe el Cezar Filip, degustător autorizat, membru ADAR, proprietar al restaurantului Ginger şi cel mai însemnat importator de Cognac şi Armagnac de lux: VS, VSOP, Napoleon şi XO, din România. Economist la bază, Cezar Filip, de 61 de ani, a emigrat în 1984, în Germania la Köln. „Eu m-am specializat la locul de muncă, în cârciumă”, râde degustătorul cu masterat în „Managementul vinului” la Institutul de Agronomie şi Medicină Veterinară Bucureşti.

Astăzi are în depozitul său personal 226 de etichete de Cognac, 67 de Armagnac şi 220 de vinuri din toată lumea. Recomandările expertului Cezar Filip, pentru acest sezon sunt un Armagnac VSOP, un Cognac VS şi un vin spaniol roşu sec, vechi de zece ani.

Cezar Filip, cel mai însemnat importator de Cognac şi Armagnac din România

FOTO: RĂZVAN PETRESCU

Armagnac VSOP Samalens

Prima licoare, un Armagnac VSOP Samalens, la 157 de lei butelca, e un aperitiv ce se poate asocia cu orice gusturi, pentru poftă de mâncare. „Aşa fac românii! Francezii îl beau ori de câte ori au chef!”, se amuză cunoscătorul. “Este, de fapt, un Bas Armagnac, cu o vârstă medie de şase ani de culoarea chihlimbarului, cu reflex