Au vârste si profesii diferite, sunt crescuti la tarã, sau pe betoanele orasului, îsi spun mesteri populari sau artisti handmade, dar au în comun pasiunea pentru frumos, talentul si rãbdarea de a migãli ore în sir pentru a crea mãrtisoare minunate, de multe ori nepretuite la adevãrata lor valoare. Pe cîtiva dintre acesti artisti i-am întâlnit recent la «Târgul de primãvarã, organizat de Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale (CJCPCT) Vaslui. A fost un bun prilej de a afla mai multe despre ei, despre pasiunea lor si despre cum este apreciatã munca lor de cei din jur.

Maria Bodron, din Vaslui, are 75 de ani si este unul dintre cei mai vechi mesteri populari din judetul Vaslui. De zeci de ani, femeia vesteste venirea primãverii cu mãrtisoare inedite, confec- tionate cu mâinile ei. Maria Bodron a început sã confectioneze mãrtisoare încã de când era copil, si fãcea brãtãri din atã albã si rosie pentru fratii ei mai mici. Mãrtisoare a fãcut întodeauna pentru prieteni si colegii de la Scoala nr 5, unde a lucrat ca învãtãtor. „Din ‘95, dupã ce am iesit la pensie, am început sã comercializez mãrtisoare ca o ripostã la toate mãrtisoarele de prost gust pe care le vedeam expuse de 1 martie. Eu fac doar mãrtisoare traditionale. La originile mãrtisorului a stat o monedã de aur sau de argint, la care se atasa o sfoarã fãcutã din douã fire rãsucite, una rosie si alta albã , sau, initial, alb si negru, ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sãnãtãtii împotriva bolii. Exista credinta, conform cãreia, aceasta amuletã aducea noroc si fericire. Mai târziu a rãmas traditia snurului, dar, în lipsa monezilor, femeile atasau de ata rãsucitã diverse modele realizate tot din atã“, ne oferã doamna Maria o scurtã istorie a mãrtisorului. Mãrtisoarele din mãtase ale Mariei Bodron sunt mici opere de artã traditionalã. Doar pe un centrimetru pãtrat,