Da, urmarind nu stiu ce baremuri pretinse de lumea occidentala, cam in stilul de astazi al criteriilor de procedura prin care se ascunde sau se eludeaza fondul doctrinar al democratiei europene chiar prin demersuri sustinute de europarlamentari alesi pe banii nostri, „tovarasul”, care mai tarziu avea sa devina „odiosul” iar, ulterior, „impuscatul” a hotarat, la sugestia „consilierilor” care erau „intelectualii lui”- de fapt, macheurii platiti cu privilegii grase ca sa fardeze practicarea abjectelor politici de ingradire a libertatii si pervertire a constiintelor- sa desfiinteze cenzura.

Cu ton mamos si gura plina de secretii emotionate cand vorbea despre el si despre ea, mai bine zis despre dansul sau despre dansa, si, intr-un „crescendo omagiale” despre tovarasul si tovarasa, Suzana Gadea a convocat o importanta adunare editoriala si de presa culturala unde, cu mesa si jaboul ei de bunicuta blanda si disciplinata pana la a-si starngula nepotii daca primeste ordin de la partid, incadrata de presedinti de uniuni, directori de mari institutii sau publicatii si „tovarasi de la sectie”, venea sa anunte cu cat mai mare tam-tam, menit sa faca valva aducand niste beneficii economice europene, gestul generos al nesfintei familii de a fi promulgat in CPEX, adica la nivelul slugarniciei ei, a lui Bobu si al lui Dinca-teleaga, marele pas spre „visul de aur” care, in fond, suna mult mai perfid decat „desfiintarea cenzurii”, cum se comunicase prin ”Agerpres” catre presa straina.

Pentru ca, in explicatiile facute cu tonul ei de-a dreptul plangand de bucurie cand cita din „spusele tovarasilor”, nu era vorba de un simplu act de abolire a odioasei institutii, ci de un cadou pe care ni-l facea noua, oamenilor de cultura, marita „conducere de partid si de stat”. Asa ca, fata de noi, ea nu mai vorbea despre simpla desfiintare a cenzurii, cum suna comunicatul de presa c