Oprea poate să spună orice, dar trecerea lui de la o margine la alta a eşichierului politic, de la PSD la PDL, şi apoi iarăşi la PSD, nu poate nega că şi-a trădat colegii de coaliţie formând un partid de trădători cu care a trădat din nou. Mamă, de ce avem noi mereu frunzele verzi?
Ciudată este viaţa asta şi mai ales ciudate sunt căile Domnului. Ca urmare, oamenii biete frunze aşezate în bătaia vântului se întorc şi pe o parte şi pe alta după cum bate vântul. Unii se lasă bătuţi de vânt. Aceştia sunt milioanele de frunze care mor în fiecare an. Sunt unele frunze însă care nu numai că se mişcă după cum bate vântul, dar studiază atent direcţia din care bate şi se aşează mereu cu fundul la bătaie cum se spune, să nu îi bată vântul la cap şi să nu răcească. Au grijă să nu îi prindă cumva vântul în contră şi să îi smulgă de pe creangă şi ţin cu dinţii de poziţia lor şi se modelează şi se îndoaie şi se învârt în aşa fel încât nici un vânt să nu îi dea jos. Aşa se face că indiferent dacă vântul bate din dreapta sau din stânga, de la Est sau de la Vest, de jos în sus sau de sus în jos, ele stau acolo. O astfel de frunză este Oprea.
Nu mai fac istoricul politic al celui care a ajuns să fie echivalentul cuvântului trădare. Oprea poate să spună orice, să nege orice, dar trecerea lui de la o margine la alta a eşichierului politic, de la PSD la PDL, şi apoi iarăşi la PSD, modul în care şi-a luat stelele de general, pe care nici chiar el nu a fost în stare să le justifice şi la un moment dat spunea unui redactor să îl întrebe pe cel care l-a avansat de ce l-a avansat, nu pe el, nu pot fi justificate, nu poate nega că şi-a trădat colegii de coaliţie formând un partid de trădători cu care a trădat din nou. Această etichetă nu va di spălată niciodată orice ar face. Oricum ar interpreta el aceste treceri dintr-o barcă în alta, oricât ar susţine că a făcut-o de dragul stabili